Arad sexe

Mai mult, ei sunt în principiu deja vinovați de un fel de sadism și de sete de violență revărsată (culmea! Deci a critica tradiția e cumva un act de autosabotare logică. De unde știm că această castă superioară este mai evoluată?

Și doi, se pare că tocmai faptul că există atât de mulți „retrograzi” invalidează această teorie, căci se vădește că umanitatea nu evoluează în ansamblu, ci cam… Ei bine, trebuie să o credem ca atare, fiindcă ea însăși se legitimează și ni se impune, la nevoie, prin lege. În primul rând, e adevărat că vechimea nu poate atesta valoarea, dar e la fel de adevărat că un lucru nu este mai bun doar pentru că este mai nou!

Dar sunt repeziți numaidecât că ar face apologia abuzului.

Trebuie însă observat că, strict sub raport logic și empiric, această afirmație este în general adevărată – nu se moare de la o palmă.

Fiindcă, dacă vrem să fim onești, nimeni nu considera că torturile medievale sau maltratarea copiilor sunt exemple demne de urmat.

Iar excepțiile, care au existat, erau privite cu ochi răi în comunitate, ca apucături denaturate, inumane.Mai aproape de vremea noastră, avem scriitori care adesea au remarcat abuzurile la adresa copiilor.E suficient să ne amintim de Dickens, Hugo sau Dostoievski.Căci, înainte de a intra în beția de cuvinte și în criza isterică de amor pentru copilul torturat, trebuie să avem dreptul (eu aș propune chiar obligația) să examinăm un pic și premisele celor care jonglează în prezent cu termeni precum „abuz”, „traumă”, „interes superior” etc.Înainte de orice, vreau să fac precizarea că mă interesează pentru acest text mai mult mesajul implicit și explicit pe care destui mulți specialiști (n-am cum să le verific eu competențele, dar așa sunt prezentați sau se recomandă singuri) îl generează și, publicându-și opiniile în locuri foarte vizibile, formează un curent de opinie la modă. Există un adevărat cult al specialistului, un mit în toată regula.

Leave a Reply